

Genunchiul reprezintă o structură complexă și una dintre articulațiile cele mai stresate, un complex de articulații vital pentru mișcare și vulnerabil la leziuni, asociate cel mai adesea cu dureri.
Cauzele durerilor de genunchi pot fi numeroase și, atunci când genunchiul nu este afectat de un traumatism direct, cel mai adesea cauzele sunt reprezentate de disfuncții ale șoldului, bazinului sau ale piciorului asociate cu un dezechilibru muscular și o afectare a controlului muscular în timpul activităților zilnice.
Apofizita tibială anterioară (Maladia Osgood-Schlater) reprezintă cea mai comună cauză a durerii anterioare de genunchi la populația tânără atletică (10-12 ani pentru sexul feminin, 12-14 ani pentru sexul masculin) și se manifestă clinic prin durere progresivă și atraumatică a genunchiului, situată anterior, cu sensibilitate la nivelul inserției tendonului patelsr (rotulian ) pe tuberozitatea tibială. pe lângă aplicațiile cu gheață, limitarea activităților sportive, tehnicile de terapie manuală aplicate țesutului mio-fascial periarticular reduc durerile, împreună cu exerciții de stretching pentru mușchii coapsei (cvadriceps și ischiogambieri) și exerciții de creștere a forței vastului medial.
Tendinopatia patelară se caracterizează prin durere localizată la polul inferior al patelei, agravată de încărcarea repetitivă a tendonului și suprasolicitarea mușchiului cvadriceps, în special de activități specifice din baschet, volei, tenis, fotbal. Tehnicile de terapie manuală pentru țesuturile moi (tendon, fascie, mușchi etc.) reprezintă un mijloc adițional care poate eficientiza antrenamentul extcentric/execentric-concentric specific benefic pentru reducerea durerii și revenirea la activitățile funcționale.
Condromalacia patelară este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii anterioare a genunchiului întâlnite la tinerii adolescenți, incidența acestei afecțiuni fiind crescută (una din patru persoane sunt afectate).Condromalacia patelară este deseori descrisă ca o leziune de supraîncărcare, cauzată de malaliniamentul femurului față de patelă și tibie. Simptomul principal este durerea anterioară de genunchi, exacerbată de activități zilnice care încarcă articulația femuro-patelară precum alergarea, urcatul scărilor, genuflexiile, fandări sau schimbarea poziției din așezat în ortostatism. Durerea creează deseori dizabilitate, afectând pe termen scurt participarea la activități zilnice. Exercițiile terapeutice și educația sunt 2 aspecte importante ale programului terapeutic. Educația ajută pacientul să înțeleagă afecțiunea și cum ar trebuie să o abordeze pentru o recuperare optimă. Exercițiile se focusează pe stretching-ul și tonifierea structurilor adecvate precum: ischiogambieri, cvadriceps, lungimea gastrocnemienilor și forța gluteilor.
Sindromul de Bandeletă Ilio-Tibială (SBIT) reprezintă o afecțiune comună a genunchiului care prezintă de obicei durere și/sau sensibilitate la palparea părții laterale a genunchiului, superior de linia inter-articulară și lateral de epicondilul femural lateral. Este considerată ca fiind o leziune de suprasolicitare non-traumatică și este de regulă asociată cu o slăbiciune semnificativă a mușchilor abductori. Reprezintă una din cele mai comune leziuni la alergătorii care prezintă durere pe partea laterală a genunchiului, cu o incidență estimată între 5-14%. Există studii care afirmă că SBIT este responsabil de aproximativ 22% din totalitatea leziunilor MI. Tratamentul SBIT este de obicei non-chirurgical, fizioterapia fiind considerată ca primă intervenție și cu rezultate eficiente.
În stadiul acut, inflamator, schimbarea activității pentru a preveni agravarea simptomelor pacientului reprezintă primul obiectiv al tratamentului, cu promovarea unei perioade de repus, cu implicarea în alte tipuri de activități fizice precum înotul, pentru a nu agrava simptomul dar pentru a-și păstra condiția fizică.Tratamentul mio-fascial este ideal în faza acută, când sunt prezente durerea și inflamația la nivelul inserției și este aplicat pentru biceps femural, vast lateral, gluteu mare și TFL.
Frecvent, tratamentul țesutului moale prin intermediul masajului și terapiei trigger point a zonei afectate scade durerea și tratează definitiv afecțiunea
Sindromul de pes anserius (bursita pes anserius, Sindromul Labei de gâscă), reprezintă o afecțiune inflamatorie a bursei de la nivelul inserției tendoanelor gracilisului, semitendinosului și sartoriusului. apare deseori în urma suprasolicitării mușchilor, prin realizarea mișcărilor de flexie și adducție, ceea ce determină fricțiune și creșterea presiunii la nivelul bursei. De asemenea, poate apărea urmare a unui traumatism direct la acest nivel, prin creșterea eliberării lichidului sinovial în căptușeala bursei, care devine inflamată și sensibilă sau dureroasă. Bursita pes anserius este mai frecventă la femei supraponderale de vârstă mijlocie, fapt explicat prin lățimea bazinului – mai mare, cu o angulație a genunchiului în plan frontal care determină presiune mai mare la nivelul inserției, prin genu valgum. Fizioterapia reprezintă pilonul tratamentului în sindromul de pes anserius. Pentru a reduce durerea cauzată de bursită, cel mai important este repausul. Evitarea scărilor, cățăratului sau a altor activități iritative sunt măsuri necesare pentru nu mai irita bursa și a scădea durerea.

